|
|
TERENUL de JOC
Poza cu terenul [ aici ]
Baseballul se joacă pe o suprafaţă cu iarbă şi pământ numită „teren de baseball” sau „baseball pitch”, Un teren regulamentar arată astfel:
Partea de teren din afară – „Outfield” este de obicei acoperită cu iarbă, iar cea dinăuntru este de obicei din pământ afânat. Adevărul este că se poate juca baseball pe orice suprafaţă disponibilă, cum ar fi terenuri de fotbal, hochei pe iarbă, un teren liber, un parc sau în orice loc care vă permite să alergaţi. Cu cât terenul e mai nivelat, cu atât mai bine pentru jucători, mingea putându-se rostogoli uniform. Dacă mingea ar lovi o piatră, ar putea să sară în sus şi să lovească un jucător, ceea ce nu este plăcut nimănui.
POZIŢIILE
Numerele pe care le vedeţi în diagramă indică poziţiile jucătorilor aflaţi în apărare:
1. Pitcher
2.- Catcher
3. Jucător la baza 1
4.- Jucător la baza 2
5. Jucător la baza 3
6.- Stopul („Shortstop”)
7. Extremă stângă
8.- Centralul
9. Extremă dreaptă
Terenul de baseball are 4 baze dispuse pe faţeta unui diamant (de aceea terenul de softball este adesea numit şi „diamant”). Bazele se află la distanţe egale. Pe lângă baze, mai există lăcaşul pitcherului („Pitcher’s Rubber” sau „Pitcher’s Plate”)si se află în centrul bazelor.
Bazele poartă următoarele nume:
Baza-casă („Home plate”) – este baza în care stă jucătorul cu bastonul, spre care aruncă mingea pitcherul. Este locul în care catcherul stă în spate şi este locul spre care echipa aflată în atac încearcă să ajungă pentru a înscrie un punct (o alergare numită „run”). Este singura bază care nu are formă de pătrat. Ea are cinci laturi, conform desenului alăturat:
Baza 1 - aflată pe partea dreaptă a bazei-casă şi este prima bază spre care aleargă jucătorii, de aici şi numele.
Baza 2 – este baza următoare, aflată în vârful diamantului, perpendicular pe baza-casă şi în spatele lăcaşului pitcherului.
Baza 3 – este baza următoare, după baza 2 şi este ultima bază care trebuie atinsă înainte de a ajunge în baza-casă.
CUM SE JOACĂ
În baseball există două echipe: una în atac şi cealaltă în apărare, aşa cum se întâmplă în multe alte sporturi de echipă.
ATACUL: în baseball, echipa care se află în atac îşi trimite un jucător să bată, folosind o piesă dine echipament numită baston. Acest jucător se aşează în apropierea casei-bază şi încearcă să lovească mingea aruncată de pitcherul din echipa aflată în apărare.
APĂRAREA: Echipa din apărare are 9 jucători pe teren, fiecăruia revenindu-i o poziţie din apărare
OBIECTIVELE ECHIPEI în ATAC:
- echipa din apărare îşi trimite un jucător „la baston”. Acest jucător stă în apropierea casei-bază şi caută să lovească mingea pe care jucătorul din echipa aflată în apărare, numit „pitcher” o aruncă, pe sub mână, catcherului din baza-casă.
- Obiectivul jucătorului cu baston este acela de a lovi mingea şi de a o trimite cât mai departe posibil.
- După ce a lovit mingea, jucătorul cu baston aleargă spre baza nr. 1 sau avansează peste cât mai multe baze, cu condiţia să nu fie scos în aut.
- Un jucător avansează „singur” (sau altfel spus, fără să fie scos în aut), atunci când nu este atins de un jucător din apărare care se află în posesia mingii sau dacă ajunge la baza următoare mai înainte ca apărătorul să fi primit mingea trimisă spre aceeaşi bază.
- Când jucătorul din echipa aflată în atac atinge toate cele trei baze şi de asemenea baza-casă, fără să fi fost scos în aut de echipa în apărare, el înscrie un „run”, respectiv un punct.
- Numai echipa din atac poate înscrie un „run”
- Echipa care arde mai multe puncte („run”) la capătul celor 7 reprize câştigă jocul.
O echipă aflată în atac încheie partea sa din acea repriză atunci când trei din jucătorii săi aflaţi la baston au fost scoşi în aut.
OBIECTIVELE ECHIPEI AFLATE în APĂRARE:
- Obiectivul echipei aflate în apărare este să realizeze 3 auturi şi să nu permită în felul acesta echipei din atac să înscrie.
- Apărarea scoate în aut un jucător atacant în felul următor:
a) o minge lovită de jucătorul cu baston (jucător în atac) este prinsă în aer, mai înainte de a atinge terenul.
b) Mingea atinge terenul înainte de a fi prinsă de un jucător din apărare, după care acest jucător o aruncă spre baza către care se îndreaptă un jucător alergător, mingea ajungând acolo înaintea acestuia;
c) Un jucător din apărare având la el mingea îl atinge pe alergător cu mingea, într-un moment în care alergătorul nu se află într-o bază;
d) Jucătorul cu baston a încercat de 3 ori (3 lovituri sau „strikes”) să lovească o minge „bună” (fair ball”) (o minge „bună” este orice minge este orice minge care ajunge pe partea terenului unde joacă apărarea – „infield” sau „outfield”).
CE ESTE UN „STRIKE” ?
Un „strike” este:
- o minge aruncată de pitcher care trece prin „zona strike”, fără să fi fost lovită;
- o minge aruncată de pitcher pe care jucătorul cu bastonul a încercat s-o lovească şi n-a reuşit;
- o minge aruncată de pitcher, lovită de jucătorul cu bastonul, dar care ajunge în zona „foul” (zona de aut).
„ZONA STRIKE” este zona care apare în desen şi anume, suprafaţa dintre genunchii jucătorului cu baston şi subsuoara acestuia, exact deasupra bazei-casă.
MINGI „BUNE” şi MINGI „FAUL”
O minge bună („Fair ball” este orice minge trimisă în terenul de joc între cele două linii albe de pe laturile terenului, linii care mai poartă şi numele de „linii de faul”.
O MINGE „FAUL”:
Este orice minge lovită care
- se duce înapoi
- se opreşte din mişcare în afara teritoriului de „minge bună”;
- orice minge aruncată în aer (numită şi „minge în zbor” sau „fly ball” care nu aterizează pe teritoriul de minge bună sau care este atinsă de apărare în afara zonei de minge bună.
- Orice minge de teren (o minge care atinge terenul) care este atinsă de apărare în vreme ce se află în zona de minge faul sau se opreşte în zona de minge faul.
DEPRINDERILE DE BAZĂ la BASEBALL Pentru a juca baseball, sunt necesare următoarele deprinderi:
- „hitting” (sau „batting”) – bătaia
- „catching” – prinderea
- „throwing” - aruncarea
- „baserunning” - alergarea prin baze
- „pitching” aruncarea pitcherului.
„THROWING” („ARUNCAREA”)
Reprezintă modul în care jucătorii din apărare aruncă mingea de la unul la altul. Ei vor arunca mingea unui coleg de echipă în încercarea de a scoate în aut un jucător din ofensivă (astfel încât mingea să ajungă la o bază mai înainte ca alergătorul să fi atins baza respectivă sau trimiţând mingea unui coleg de echipă, pentru ca acesta să-l atingă pe alergător cu mingea în vreme ce se află în afara unei baze). Observaţie: jucătorii din apărare NU aruncă mingea spre jucătorii care aleargă prin baze.
Pentru a arunca o minge, un jucător trebuie:
- să ţină bine mingea între degete, fără s-o strivească (altfel îi va fi greu s-o arunce)
- mişcarea de aruncare are două mişcări sau acţiuni separate:
1) se mişcă mâna (şi braţul) cu mingea descriind un cerc;
2) cealaltă mişcare implică un pas efectuat cu piciorul opus mâinii cu are jucătorul arunce (de exemplu, dacă jucătorul aruncă mingea cu mâna dreaptă, pasul îl va executa cu piciorul stâng).
Jucătorul începe mişcarea cu mingea în faţa corpului, de la piept, apoi duce mingea înapoi, printr-o mişcare circulară (marcată printr-o linie punctată în fotografia alăturată).
În acelaşi timp cu ducerea mingii înapoi, jucătorul face un pas înainte spre ţinta sa, cu piciorul opus, după cum se vede în fotografie.
Pentru a da drumul la minge, jucătorul va completa mişcarea circulară a mâinii cu mingea, cum se vede în imagine şi va da drumul la minge în vreme ce mâna este îndreptată spre ţintă.
Nu uitaţi: când este aruncată, mingea va merge în direcţia spre care este îndreptată mâna care declanşează mingea.
BASERUNNING („alergarea prin baze”)
Are loc atunci când un jucător, după ce a lovit mingea, începe să alerge prin baze. Alergarea se face într-un sens contrar mişcării acelor de ceasornic. Jucătorii vor alerga numai până la baza la care cred că pot ajunge fără să fie atinşi cu mingea de către apărarea adversă. Alergătorii vor purta casca pentru a avea capul apărat de mingile aruncate sau bătute.
PITCHING („aruncarea de către pitcher”)
Prin aruncarea pitcherului a mingii către catcher începe jocul de baseball. Obiectivul este de a arunca sau lansa mingea spre casa-bază, astfel încât aceasta să treacă printr-un spaţiu delimitat de genunchii şi subsuoara jucătorului cu bastonul.
Deseori vedem pitcheri tineri sau cu puţină experienţă care aruncă cu mare grijă să nu comită vreo greşeală. Vor arunca destul de încet şi nu vor avea controlul asupra direcţiei pe care o va lua mingea. Se întâmplă curent şi reprezintă o parte a instruirii..
Pitcherii noi pot fi ajutaţi dacă li se spune:
- încercaţi să daţi drumul la minge în clipa în care piciorul care face pasul atinge pământul;
- mingea se va îndrepta în direcţia pe care o indică mâna în momentul eliberării sale.
Dacă au probleme la învăţat, căutaţi să-i plasaţi în faţa unui zid sau a unui „backstop”, astfel încât să aibă de parcurs o distanţă mai mică atunci când execută o aruncare greşită. |
|
BluePink 
